Cea care are grijă de mame și de puii lor

Din punct de vedere istoric, sănătatea animalelor de companie nu a fost studiată pe scară largă și, în condițiile în care lucrurile se schimbă rapid în acest sens, studenții ei sunt întotdeauna surprinși să afle acest amănunt. Așa cum afirmă Prof. Chastant, exceptând animalele crescute din considerente economice, oamenii din știință nu erau motivați să cheltuiască fonduri de cercetare pentru acestea. Așadar, cu toate că știința oferise de mulți ani soluții pentru viței și mânji, cunoștințele privind sănătatea reproductivă și neonatală a altor animale domestice rămăseseră în urmă. Chiar dacă în prezent nivelul la care a ajuns medicina și chirurgia pentru câini și pisici se apropie de cel al medicinii umane – pentru că aceste animale minunate au ajuns să își ocupe locul cuvenit în lumea oamenilor – există în continuare lacune importante în cunoștințele privind  primele lor zile/săptămâni de viață.

Prof. Chastant consideră că, la câini și pisici, mișcarea care urmărește să asigure o mai bună sănătate maternă în etapele de reproducție și pentru nou-născuți înregistrează progrese reale. Pregătirea femelei pentru reproducție necesită planificare, de la analiza genetică prealabilă pentru a identifica eventualele anomalii pe care le poate purta și pentru a verifica dacă potențiala mamă este într-o stare de sănătate și formă fizică bună, până la monitorizarea cățelei sau pisicii pe parcursul perioadei de gestație, incluzând hrănirea acesteia. Pentru Prof. Chastant, aceasta este calea care trebuie urmată pentru a contribui la asigurarea stării optime de sănătate a cățeilor și pisoilor la naștere.

„Monitorizarea mamei este calea cea mai bună pentru a contribui la asigurarea unei stări optime de sănătate a cățeilor și pisoilor la naștere.”
— Prof. Chastant, Profesor în domeniul reproducției veterinare

Aceasta a fost totodată ceea ce a motivat-o să se alăture Comitetului de experți pentru căței și pisoi (Puppy & Kitten Expert Board). Fiind una din cele 7 persoane cu specializări diferite, Prof. Chastant își vede foarte clar locul la masă. Pe de o parte, are experiență „clinică”: în calitate de medic veterinar, se ocupă de căței și pisoi nou-născuți, inclusiv terapie intensivă. Pe de altă parte, activitatea sa de coordonare cu crescătorii de câini și pisici a determinat-o să își dezvolte unitatea de cercetare aplicată în domeniul neonatologiei. Prof. Chastant a urmărit prin aceasta două obiective: de a îmbunătăți cunoștințele privind fiziologia și patologia neonatală – așa cum spune Prof. Chastant, în lume există puține echipe care se ocupă de aceasta, dat fiind că este un subiect dificil de studiat în practică pe un eșantion atât de mic – și de a furniza proprietarilor de pisoi și căței instrumentele și cunoștințele necesare pentru a-și crește și a-și menține animalele de companie într-o bună stare de sănătate pe termen lung. Sunt obiective pe care le împărtășește cu colegii ei din comitetul de experți. 

Prof. Chastant se cunoaște de mult timp cu colega din comitetul de experți Dr. Chavatte-Palmer. În prezent, ele colaborează în investigarea rolului placentei canine și relației acesteia cu greutatea cățeilor la naștere. De asemenea, unitatea ei de cercetare a colaborat deja cu colegul din comitet Dr. Jan Suchodolski, valorificând experiența acestuia în domeniul microbiotei la animalele de companie, pentru a înțelege stabilirea microflorei digestive la căței de la naștere. Prof. Chastant consideră că acest comitet de experți poate fi un aliat puternic în efortul de a îmbunătăți calitatea vieții animalelor de companie din întreaga lume, promovând ideea că sănătatea începe cu sănătatea mamei. Datorită oamenilor de știință și medicinii bazate pe dovezi, Prof. Chastant este de părere că Royal Canin, companie activă și prezentă în multe țări, îi poate ajuta să stabilească pe scară mai largă strategii bazate pe descoperirile lor, nu doar în rândul medicilor veterinar și al crescătorilor, ci și al proprietarilor animalelor de companie.

Afișând deasupra biroului un poster cu Marie Curie, idolul ei, Prof. Chastant are toate sursele de inspirație necesare pentru a continua să deschidă noi drumuri. Așa cum arată ea, „Marie Curie a fost prima femeie din istorie care a câștigat un premiu Nobel, chiar dacă inițial i-au fost închise în față multe uși. A avut un efect perturbator. A îndrăznit să se aventureze în teritorii necunoscute – și a fost un mare om de știință, iar asta e puțin spus.” Într-adevăr, un memento excelent al puterii de a te concentra asupra a ceea ce știi că este corect.

O persoană poate să fie în același timp iubitoare de câini și de pisici?

Cred că unii oameni duc oarecum cu gândul la Arca lui Noe – adică orice animal îi face fericiți. Sunt cei care au 2 câini, 3 pisici, o iguana, un cal în grădină, 4 hamsteri etc. Însă cred că majoritatea oamenilor, chiar dacă au 2 animale, tind să îl prefere pe unul sau pe altul. Nu sunt același tip de oameni. Asta e părerea mea!

Câți câini ați avut până acum?

Am avut 3 câini în viața mea. Primul a fost un Cocker Spaniel auriu pe nume Otcho – o femelă care nu avea întotdeauna cea mai bună dispoziție, dar eram proprietara ei și ne înțelegeam bine. Deci, ea a fost primul meu câine. Am avut apoi 2 dogi germani. Pe unul îl chema Fégor – acesta a fost numele pe care i l-a dat crescătorul – prescurtare de la Belphégor. S-a născut în anul literei F – în Franța, botezăm câinii în funcție de anul în care se nasc, și fiecare an are atribuită o literă din alfabet* – deci trebuie să avem un nume care să înceapă cu „F”. Și apoi a venit Magellan, celebru în sălile facultății de medicină veterinară.

Ne povestiți mai multe despre dogul dumneavoastră german, Magellan?

Magellan venea zilnic cu mine la muncă. Ce loc poate fi mai bun decât o facultate de medicină  veterinară pentru a lua câinele cu tine la serviciu? Îi făcea pe studenți să râdă, deoarece semăna puțin cu un vițel – iar eu predam atunci reproducția bovină, deci se potrivea foarte bine. Magellan venea cu mine la grajduri și se așeza în spatele vacilor, privindu-le cu atenție, așteptând. Vacile rămâneau de asemenea liniștite, la fel de interesate de Magellan. Poate pentru că li se părea și lor că seamănă cu un vițel? Privea caii trecând la școală. În rest, stătea în biroul meu. Îi întâmpina pe vizitatori, însă atunci când intrau și el se ridica, oamenii erau în general uimiți pentru că, deși dogii germani sunt animale blânde, sunt de asemenea masivi. Eu am 1.71 m, dar vârful capului lui, îmi ajungea până la mijlocul pieptului. Trebuie să fi cântărit 70 de kilograme. Era uriaș, atât ca dimensiune, cât și ca personalitate.

Dacă ați fi câine sau pisică, ce rasă ați fi?

Aș zice un Schnauzer de talie medie. Au un caracter puternic, dar nu sunt agresivi. Un animal cu o personalitate adevărată, care iese în evidență și știe ce vrea. Dacă există lucruri inteligente de făcut, le va face. Poate să colaboreze, să coopereze. De fapt, mă descriu pe mine ca rasă de câine... Îmi place să fac lucruri împreună cu alți oameni, dar am și limite. Și sunt categoric o fire independentă. Deci, da, aș fi un Schnauzer.

Ce profesie ați avea dacă nu ați fi om de știință?

Când mi-am început studiile veterinare, era un concurs pe care trebuia să îl treci pentru a fi admis. Mi-am spus că, dacă nu voi fi admisă, trebuie să fac altceva. Dar ce altceva puteam să fac? M-am gândit mai întâi să încerc să mă fac ginecolog, pentru a efectua intervenții chirurgicale obstetrice (același domeniu, sub alt pavilion). A doua idee a fost să devin ceea ce în Franța se numește inginer al apelor și pădurilor. Adică, muncă în teren de gestionare a pădurilor. Mi-ar fi plăcut să fac asta. Ar fi fost ceva cu totul diferit.