Ei au constatat de asemenea că genetica îndeplinește un rol crucial. La fel ca în cazul oamenilor, animalele de companie pot avea o predispoziție genetică pentru obezitate. Cu cât au mai multe „gene de risc”, cu atât ar putea fi mai mare probabilitatea să aibă un apetit  ridicat sau probleme de greutate. Totuși, genele trebuie să acționeze în combinație cu mediul. 

Unul din cele mai interesante proiecte din cariera sa a fost dezvoltarea unor standarde de creștere bazate pe dovezi pentru câini și pisici. A fost cu adevărat un efort al mai multor echipe, Prof. German unindu-și forțele cu oameni de știință de la WALTHAM, Banfield, University College London și Royal Canin. Aceste standarde se aseamănă foarte mult cu cele dezvoltate pentru copii de către Organizația Mondială a Sănătății și furnizează un instrument practic care le permite proprietarilor și medicilor veterinari să monitorizeze dezvoltarea cățeilor și pisoilor în stadiile timpurii ale vieții. Ca întotdeauna, relevanța subiectului obezității este evidentă aici; la multe specii (inclusiv la oameni, pisici și câini), anumite tendințe de creștere – în special creșterea rapidă – sunt  corelate cu riscul de apariție a obezității mai târziu în viață. Prin urmare, dezvoltând graficele de creștere, Prof. German speră că acestea vor fi utilizate pentru a identifica animalele expuse la risc, permițând aplicarea măsurilor de prevenție. 

„Ca boală cronică, obezitatea la animalele de companie este mai ușor de prevenit decât de remediat.”
— Prof. German, Specialist în domeniul medicinii animalelor de companie

Această experiență dobândită în dezvoltarea graficelor de creștere îl va aduce pe Prof. German în comitetul de experți  pentru căței și pisoi. Participarea în acest comitet constituie de asemenea cea mai recentă etapă a unei colaborări de lungă durată și de succes cu Royal Canin; compania îi finanțează poziția academică din 2004, ceea ce i-a oferit Prof. German posibilitatea de a se implica în multe proiecte de cercetare, nu în ultimul rând activitatea în domeniul obezității animalelor de companie și al diagramelor de creștere. Așteaptă cu nerăbdare să facă parte din comitet. „Royal Canin este o companie etică”, spune el, „și consideră că știința trebuie să se afle în centrul a tot ceea ce face compania. La fel cred și eu.”  El consideră că rolul său în comitet este să ofere îndrumare pentru asigurarea creșterii optime a cățeilor și pisoilor în etapa timpurie de viață, ca modalitate de prevenire a bolilor cronice, precum și de maximizare a duratei și calității vieții.

Datorită specializării lui, are un mesaj clar pentru oricine dorește să adopte un pisoi sau un cățel, indiferent dacă apelează la un adăpost sau la un crescător: Discutați cu medicul veterinar încă de la început, pentru a vă asigura că primiți cele mai bune sfaturi, și mențineți această relație pe tot parcursul perioadei de creștere a animalului de companie, precum și ulterior.

5 întrebări pentru Prof. German

Preferați câinii sau pisicile?

Îmi plac în mod egal, dar am avut mai multe pisici. Prima mea pisică, în tinerețe, era o siameză pe nume Suki, care a trăit până la vârsta de 20 de ani. Au mai fost doi pisoi, Cleo și Sinbad. Apoi Floyd, o pisică surdă, complet albă, cu ochi de culori diferite. Cred că am avut vreo 15-20 de pisici în viața mea. Ca medic veterinar, ai tendința să adopți animale abandonate, iar eu nu sunt o excepție. Clarence a fost o sursă de inspirație pentru deschiderea clinicii de gestionare a greutății din Liverpool. Aveam 3 pisici și niciodată nu eram atenți cine ce mănâncă – unele pisici consumă hrana în cantități mari, altele doar câte puțin... dar a devenit evident că Clarence mânca mai mult decât ar fi trebuit.

Care sunt principalele greșeli pe care le facem cu pisoii și cățeii?

1. Ne facem griji că nu îi hrănim suficient și că nu cresc. De fapt, majoritatea problemelor pe care le constatăm sub aspect nutrițional și de dezvoltare rezultă din faptul că proprietarii îi hrănesc excesiv. 
2. Considerăm că o hrană pentru animale adulte (sau preparată în casă) este perfect adecvată pentru căței și pisoi în creștere. De fapt, este crucial să ne hrănim animalele de companie cu o formulă concepută special pentru stadiul de viață în care se află.

Este ceva ce v-ați dori să nu mai auziți niciodată de la proprietarii de animale de companie?

„Ce-i rău în a-i oferi din când în când o recompensă?” Dacă ar fi într-adevăr o recompensă ocazională, ar fi în regulă. Dar de obicei sunt recompense succesive și lumea nu ține cont de faptul că ceva ce pare mic pentru noi, de exemplu o bucățică, la scară reală este o „recompensă” imensă pentru un animal. Și se adună repede.

Cel mai ciudat cuvânt din activitatea profesională de rutină? 

Contraoportunist. Îmi place mult acest cuvânt. Câinii sunt contraoportuniști – dacă au libertate de alegere, preferă să muncească pentru hrană în loc să o primească gratis – opusul unui oportunist! Acest lucru a fost demonstrat în experimente. Dacă le oferi un castron cu hrană și un puzzle pe care trebuie să îl rezolve ca să mănânce, vor aprecia munca pentru recompensă. Pisicile mult mai puțin decât câinii.

Dacă ați fi câine sau pisică, ce rasă ați fi?

Cred că mi-aș dori să fiu un Schnauzer pitic... au mult stil. Au și părul facial cu o mulțime de detalii grozave de toaletare. Și dacă aș fi, nu m-ar deranja să mă cheme Eric. Nu știu sigur de ce, dar cred că Eric este un nume potrivit pentru un câine.

— Prof. German, Specialist în domeniul medicinii animalelor de companie