Cea care a ajutat la nașterea unei noi științe

Un moment definitoriu? Primul mânz pe care l-a îngrijit Dr. Chavatte-Palmer a murit la vârsta de trei zile. Nu avusese o stare prea bună, dar chiar și așa tânăra stagiară a fost puternic afectată. A izbucnit în lacrimi. Dr. Rossdale a intrat și, în loc să o consoleze, a exclamat „Păi nu mai avem ce să facem acum – haide să aflăm ce s-a întâmplat!” S-au îndreptat spre sala de autopsii și acolo, în miez de noapte, au încercat să stabilească de ce murise mânzul. Dr. ChavattePalmer a avut un moment de revelație. La acea vreme, Dr. Rossdale avea una din cele mai mari clinici de neonatologie ecvină din Europa și efectua de asemenea cercetări în domeniul perinatologiei ecvine. Acest domeniu de cercetare de pionierat avea o semnificație reală pentru Dr. Chavatte-Palmer. Așadar, odată ce și-a finalizat studiile, a revenit ca stagiară la clinica condusă de Dr. Rossdale, unde a desfășurat atât activități clinice, cât și de cercetare.

Într-o zi la începutul anilor 1990, Dr. Rossdale a invitat-o pe Dr. Chavatte-Palmer să asculte o prelegere susținută de David Barker, specialist în epidemiologie umană, la Royal College în Londra. Barker este cel care a introdus termenul „Origini ale sănătății și bolilor în etapa de dezvoltare” (DOHaD) și fondatorul acestui domeniu de cercetare. Era un subiect controversat la acea vreme, pentru că existau încă multe necunoscute. Discursul acestuia a fost convingător. La final,  Dr. Rossdale s-a întors spre Chavatte-Palmer și a spus: „Dacă acest fenomen este real la oameni, trebuie să aplice și la cai.” De atunci, acesta a fost motto-ul ei. Ceea ce se observă la oameni ar putea funcționa în mod similar și la alte specii, inclusiv câini și pisici.

 

”Ceea ce se observă la oameni ar putea funcționa în mod similar la câini și pisici.”

— Dr. Chavatte-Palmer, Doctor în Medicină veterinară

A urmat un program de rezidențiat cu durata de doi ani în Florida, practică, activitate de predare și studiul reproducerii la toate speciile – pisici, câini, bovine și cai, printre altele. Și-a petrecut apoi 3½ ani la Cambridge făcându-și doctoratul cu Dr. Rossdale, care obținuse finanțare completă pentru program. La finalul acestei perioade,  Dr. Chavatte-Palmer a revenit în Franța, cu doctoratul în mână.

Este ferm convinsă că fiziologia și patologia comparativă între specii constituie una dintre cheile descoperirii unor soluții inovatoare pentru toți. Calitatea de conducător al unui grup de cercetare în cadrul INRAE din 2008 i-a oferit Dr. Chavatte-Palmer șansa de a lucra cu mulți cercetători în domeniul științific, medical sau veterinar pe mai multe modele animale. Propriul său interes de cercetare este înțelegerea modului în care placenta, organul extrem de adaptabil care realizează schimburile dintre fetus și mamă, poate contribui la atenuarea efectelor mediului matern. Atunci când totul este normal, placenta protejează fetusul; uneori, acesta este copleșit. Dr. Chavatte-Palmer consideră că, dacă ar putea fi identificați bio-markeri, așa cum unii au fost identificați la om, ar exista poate posibilitatea de a interveni la nivelul placentei în cazul problemelor gestaționale pentru a îmbunătăți efectiv evoluția sau starea de sănătate a viitorilor descendenți.

Dr. Chavatte-Palmer s-a alăturat comitetului în calitate de specialist DOHaD – ea oferă o perspectivă radical diferită asupra fiziologiei  feline și canine, și tocmai această diferență de perspectivă a  inspirat-o să se alăture echipei. Poate să ducă doar la rezultate inovatoare pentru animalele de companie – și proprietarii acestora – din întreaga lume.

 

5 întrebări pentru Dr. Chavatte-Palmer

Preferați câinii sau pisicile? 

Avem 4 pisici și 4 câini, deci cred că pot spune că sunt atât iubitoare ce câini, cât și de pisici. Trăim la o fermă cu 18 cai și mai multe găini, așa că îmi plac și caii și găinile! Visul meu era să am o fermă cu suficient spațiu pentru toate animalele pe care mi le doresc, și iată că acum chiar acolo locuim. Toate pisicile sunt adoptate din adăposturi, la fel și câinii, cu o singură excepție. Am văzut un ciobănesc de Berna acasă la un prieten acum câțiva ani și m-am îndrăgostit, așa că a trebuit să-mi iau și eu unul. O cheamă Peach.

Dacă ați avea o baghetă magică, ce ați schimba în viața prietenilor noștri necuvântători?

Depinde de animal, însă m-aș asigura că toți au parte de creștere bună și hrană adecvată și că trăiesc în condiții care le asigură bunăstarea în sensul științific al cuvântului, și că au posibilitatea de a exprima cu adevărat cine sunt, ca specie. Nu este aceasta definiția adevăratei bunăstări a animalelor?

Care este cel mai ciudat cuvânt din activitatea profesională de rutină?

Cred că DOHaD. În engleză, este acronimul pentru Developmental Origins of Health and Disease. În franceză, ar fi origines développementales de la santé et des maladies, sau ODSEM. Dar și chiar și în franceză spunem DOHaD.

Dacă ați fi patruped, ce rasă sau specie ați fi?

Nu există nicio altă opțiune, aș fi la fel ca Peach, ciobănescul nostru de Berna, prietenoasă și frumoasă. Toată lumea m-ar iubi și ar avea grijă de mine. Aș aduce fericire oamenilor și aș fi un câine vesel și lipsit de griji. Desigur, nu aș face cercetare – aș fi câine, la urma urmei, fără pregătire în domeniul științei!

Ce profesie ați avea dacă nu ați fi om de știință?

Pot spune că aș fi medic veterinar, dar în clinică!? Iubesc atât de mult animalele! Altfel, aș fi fost bucătar. Fără îndoială. Să inventez, să creez și să recreez, să ajung la miezul unei arome... să experimentez și să împărtășesc descoperirile cu ceilalți... ce amuzant, este exact ceea ce fac acum în cercetare cu echipa mea, doar că în bucătărie.

„Fiziologia și patologia comparativă între specii constituie una dintre cheile descoperirii unor soluții inovatoare pentru toate speciile.”

— Dr. Chavatte-Palmer, Doctor în Medicină veterinară