Să vorbim despre rasa Persană

Nutriția sănătoasă adaptată are un rol fundamental în menținerea sănătății și a frumuseții Persanelor. Hrana oferă energia necesară funcțiilor vitale, iar o formulă nutrițională completă pentru pisici ar trebui să conțină un echilibru adaptat de nutrienți. Hrănindu-le astfel, pisicile vor avea o hrană care nu este nici deficitară, nici excesivă, ambele cu potențiale efecte adverse asupra sănătății pisicii.

Apa curată și proaspătă trebuie să fie permanent disponibilă pentru a permite urinarea cu regularitate. De asemenea, pisicile sunt adaptate în mod natural să mănânce porții mici, între 7 și 10 ori pe zi. Dacă le oferiți porția zilnică recomandată de crochete o dată pe zi, Persana își va regla propriul consum.

Următoarele recomandări sunt pentru animale sănătoase. În cazul în care pisica ta are probleme de sănătate, mergi la medicul veterinar, care va prescrie o dietă veterinară.

Creșterea este o etapă esențială în viața unui pisoi. Este o perioadă cu schimbări importante, descoperiri și noi întâlniri. În ceea ce privește necesarul de energie, proteine, minerale și vitamine ale unui pisoi Persan, acesta este mult mai mare decât cel al unei pisici adulte. Pisoii au nevoie de energie și nutrienți pentru a-și întreține corpul, dar și pentru a crește și a se dezvolta. Un pisoi are două faze de creștere:

Construcție – de la naștere până la 4 luni:

Înțărcarea este trecerea pe care o face pisoiul de la laptele lichid sau laptele matern la hrana solidă. Acest lucru corespunde în mod natural cu momentul în care îi cresc dinții de lapte, la vârsta de 3 până la 6 săptămâni. În această etapă, pisoii nu sunt capabili încă să ronțăie, așa că hrana moale (crochetă rehidratată sau o hrană umedă adaptată) ajută la o tranziție mai ușoară de la hranalic hidă la cea solidă.

Între 4 și 12 săptămâni de la naștere, imunitatea naturală pe care o primește un pisoi din colostrul mamei sau primul lapte scade în timp ce sistemul imunitar al pisoiului se dezvoltă treptat. Acest moment critic, numit decalaj de imunitate, necesită un complex de antioxidanți, inclusiv vitamina E, pentru a ajuta la susținerea sistemului lor natural de apărare.

Pisoii trec printr-o perioadă intensă și deosebit de delicată de creștere în care sunt predispuși tulburărilor digestive. Hrana lor în această perioadă ar trebui să fie nu doar bogată în energie pentru a-și satisface nevoile esențiale de creștere, dar ar trebui să conțină și proteine foarte digerabile pentru sistemul digestiv care este încă în curs de maturizare. Prebioticele, cum ar fi fructo-oligozaharidele, le pot susține sănătatea digestivă ajutând la echilibrarea florei intestinale. Rezultatul? Un aspect optim al scaunului.

Mâncarea pisoiului ar trebui să conțină acizi grași omega 3 – EPA-DHA – care ajută la susținerea dezvoltării neuro-cerebrale adecvate.

Consolidare și armonizare – de la 4 luni la 12 luni:

Din luna a patra, creșterea unui pisoi încetinește, așa că sunt recomandate alimente mai sărace în grăsimi. Acest lucru este deosebit de important după sterilizarea unei pisici.

Între 4 și 7 luni, dinții de lapte ai unui pisoi cad și sunt înlocuiți cu cei permanenți. Când cresc dinții de adult, un pisoi trebuie să mănânce crochete suficient de mari încât să fie încurajat să ronțăie.

Până la vârsta de 12 luni, sistemul imunitar al unui pisoi Persan se dezvoltă încă treptat. Un complex de antioxidanți, inclusiv vitamina E, poate ajuta la susținerea apărării sale naturale în această perioadă de mari schimbări, descoperiri și noi întâlniri.

Sistemul digestiv se maturizează progresiv, funcțiile digestive ajungând la maturitate deplină către vârsta de 12 luni. Pisica este apoi capabilă să consume hrană pentru pisici adulte.

Principalele obiective nutriționale pentru Persanele adulte sunt:

Menținerea sănătății pielii și a frumuseții blănii lor opulente, prin adăugarea de nutrienți țintiți care consolidează rolul de barieră al pielii și intensificarea culorii, luciului și a texturii mătăsoase a blănii. Stimularea eliminării părului care este ingerat în timpul toaletării, datorită fibrelor selectate, pentru a ajuta la reducerea formării ghemurilor de blană. Fiind pisici de interior, Persanele sunt relativ inactive și pot petrece peste 30 de ore pe săptămână toaletându-și blana mătăsoasă, așa că se confruntă adesea cu ghemuri de blană

Menținerea unui sistem urinar sănătos. Modul specific de funcționare a sistemului urinar al Persanelor face ca acestea să fie mai predispuse decât alte pisici la dezvoltarea de calculi renali

Sprijinirea digestiei optime și echilibrarea florei intestinale prin utilizarea proteinelor și prebioticelor ușor digerabile

Asigurarea că dimensiunea, forma și textura hranei sunt potrivite pentru modalitatea pisicii de a apuca mâncarea, și anume cu partea de dedesubt a limbii. Persana are un maxilar brahicefalic, marcat de un cap lat, rotunjit și un profil mai plat.

Forma alimentelor ar trebui să maximizeze contactul cu limba și să îmbunătățească aderența, ușurând capacitatea pisicii de a le prinde.

Pisicile senior - cu vârsta peste 12 ani - pot avea uneori dificultăți de absorbție. Pentru a menține greutatea pisicii vârstnice și pentru a minimiza riscul de deficiență, ar trebui să li se ofere o hrană extrem de digerabilă, bogată în nutrienți esențiali.

Pe măsură ce îmbătrânesc, pisicile suferă din ce în ce mai mult de probleme dentare, iar la unele pisici senioare, simțul gustului și al mirosului poate să scadă, ceea ce poate duce la un aport redus de hrană. Pentru a ne asigura că ele continuă să se hrănească suficient, forma, dimensiunea și duritatea, adică textura, crochetelor trebuie adaptate maxilarului care acum devine mai fragil.

Reține că nivelul optim de energie pentru orice pisică încă depinde de stilul său de viață, chiar și pentru pisicile senioare. O pisică senioară care continuă să iasă din casă cu regularitate va primi o hrană cu un conținut puțin mai mare de grăsimi. Pe de altă parte, îmbătrânirea nu reduce riscul de obezitate la o pisică de interior. Aportul lor caloric ar trebui monitorizat îndeaproape. O hrană cu un conținut moderat de grăsimi poate fi optimă.